Petru Movilă – Mitropolitul Kievului şi rolul lui în menţinerea Ortodoxiei în faţa eforturilor de catolicizare

901
0
DISTRIBUIȚI

Vă veţi întreba, probabil, ce legătură au faptele lui Petru Movilă, ajuns mitropolit al Kievului în prima jumătate a secolului al XVII-lea, cu momentele astrale pe pământ românesc. Au legătură, pentru că a plecat de pe acest pământ, a păstrat, cum vom vedea, o legătură strânsă cu locurile natale şi a făcut mult pentru locuitorii lor, jucând un rol însemnat şi în istoria Bisericii Ortodoxe.

S-a născut la Suceava, în 21 decembrie 1596, în marea familie a Movileştilor. Tatăl, Simion Movilă, era hatman, comandant al oastei şi avea să domnească în Ţara Românească (1600 – 1602) şi în Moldova (1606 – 1607). În 1608 Petru pleacă în Polonia la studii, la Lvov. După terminarea studiilor, îşi ia indigenatul polon, în 1617. Ca să deprindă meşteşugul armelor, intră în casa nobilului polon Stanislav Zolkiewski, cancelar şi mare hatman al Coroanei polone. A luat parte la bătălia de la Ţuţora (în apropiere de Iaşi, 17 septembrie – 7 octombrie 1620), dintre polonezi şi otomani, în care Zolkiewski şi-a pierdut viaţa. Îl regăsim în tabăra polonă şi în anul următor, în timpul campaniei sultanului Osman al II-lea în Moldova. Însemnările unui anonim polon spun despre el că ar fi fost cauza trimiterii unei cete de poloni în incursiune în Moldova, pentru că „păstra nădejdea nestrămutată că moldovenii se vor preda şi că ţara nu va fi pustiită“. A luat parte şi la apărarea Hotinului, în 1621. Mai târziu i se recunoşteau meritele: „Nu puţin a slujit Republicii, în paguba sănătăţii lui“. El însuşi avea să spună: „Am lucrat din dorinţa de a sluji patria împotriva sultanului Osman, imperatorul turcesc, principalul inamic al acestei patrii şi al întregii Creştinătăţi“. În vremea campaniei de la Hotin, unul dintre camarazii de arme a găsit un Tetraevanghel scris la Mănăstirea Neamţ în 1493 de Teodor Mărişescul. Petru l-a răscumpărat cu bani de aur, l-a sărutat şi l-a purtat cu el toată viaţa. În 1637 l-a dăruit vestitei Mănăstiri Pecersca.

În octombrie 1622 regele Poloniei îl recomandă marelui vizir pentru domnia Moldovei. Dar el renunţase la gânduri de mărire lumească. Se aşezase la domeniul personal de la Rubejovka. În 1627 s-a călugărit. În acelaşi an era ales stareţ la Pecersca. Nu este limpede ce l-a îndemnat la acest pas. A fost poate şi o moştenire de la Ioan Movilă, mare logofăt, bunicul lui, călugărit sub numele Ioanichie, sau de la unchiul Gheorghe Movilă, mitropolit al Moldovei. Din 1633 până în 1646 a fost mitropolit al Kievului şi toată Ucraina. A murit la 22 decembrie 1646.

Petru Movilă a ajuns mitropolit al Ucrainei într-un moment de mare tensiune religioasă pentru această parte a Europei. Un sinod ţinut la Kiev, în septembrie 1627, împuternicise pe Meletie Smotriţki să pregătească pe ortodocşi pentru a discuta în august 1628 împăcarea între aceştia şi uniţi, adică ortodocşii care trecuseră la catolicism. Mitropolitul Iov al Kievului şi arhimandritul, la vremea aceea, Petru Movilă erau de părere că trebuia găsit un modus vivendi. Smotriţki însă nu respectă cererea de a lucra cu precauţie şi alcătuieşte un catehism plin de învăţături catolice. Îl traduce în greacă, slavă şi „valahă“. A alcătuit apoi o Apologie, în care spunea că învăţătura ortodoxă era plină de erezie şi numai romano-catolicii au păstrat doctrina creştină adevărată. A trimis lucrarea respectivă lui Iov şi Petru, ca să o tipărească. Neprimind răspuns, a tipărit-o el la Lvov. La sinod, s-a decis ca Smotriţki să fie deferit judecăţii canonice. Renegatul se bucura însă de protecţia Papei Urban VII şi a regelui polon Sigismund III. Problema poziţiei şi a averilor bisericilor ortodoxe din Ucraina şi Polonia, disputate cu uniţii, s-a reglementat după ce Petru a devenit mitropolit în 1633. De asemenea, Petru Movilă a respins propunerile făcute de Smotriţki, în numele mitropolitului uniat de la Lvov, Ruţki, de a trece la uniaţie, de a deveni chiar patriarh la Kiev, supus papei. Petru Movilă a alcătuit şi Mărturisirea de credinţă a Bisericii Răsăritului, socotită o capodoperă de claritate şi temeinicie a credinţei.

Din noiembrie 1631 Petru Movilă înfiinţase, ca executor testamentar al mitropolitului Iov, Colegiul devenit Academie, care i-a purtat numele. A devenit astfel întemeietorul  unei instituţii de învăţământ superior, predecesoare a Universităţii din Kiev. Programul de studii era întocmit după model apusean şi cuprindea 5 ani de studiu.

Cum spuneam, nu şi-a uitat nici locurile natale. A trimis, la cererea domnului Moldovei, Vasile Lupu, profesori la instituţia de învăţământ creată de acesta pe lângă Mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi.

În prima jumătate a secolului al XVII-lea lumina cărţii a venit şi în Moldova şi în Ţara Românească cu ajutorul mitropolitului Petru Movilă. Pe lângă faptul că a tipărit la Kiev cărţi în limba română, în 1633 sosea la Curtea lui Matei Basarab, domnul Ţării Româneşti, ieromonahul Meletie Macedoneanul, care îl înştiinţa că mitropolitul Kievului îi poate da tipografie şi meşteri tipografi. Au fost instalaţi la Câmpulung, unde au tipărit cărţi destinate şi ortodoxiei din Peninsula Balcanică. Sub influenţa Colegiului de la Kiev, Matei Basarab a întemeiat lângă Mitropolia Târgoviştei o „Schola graeca et latina“.

În testamentul din 1646 Petru Movilă scria: „Eu tot ce am avut, şi chiar pe mine, m-am sacrificat pentru lauda lui Dumnezeu şi slujirea Lui“. Mare păcat că faptele acestui învăţat român sunt azi atât de puţin cunoscute de urmaşii săi.

Consultant științific – Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric

Radio România Iaşi
Prezentator / voice over – Claudia Crăcăleanu
Operator video / editor video – Bogdan Zlei
Coordonator proiect – Claudia Crăcăleanu

Lasă un răspuns