Falansterul de la Scăieni – un curent de gândire din faza de început a mişcării socialiste

219
0
DISTRIBUIȚI

Ce să caute Falansterul de la Scăieni între momentele importante ale istoriei noastre? Credem că îşi are locul aici, pentru că ne arată eforturile de conectare a spaţiului românesc cu tot ceea ce însemna căutare şi noutate în Europa Occidentală, inclusiv cu un curent utopic. Şi apoi, afacerea are toate ingredientele uneia tipic româneşti.

Socialismul utopic a fost un curent de gândire din faza de început a mişcării socialiste, ilustrat de francezii Henri de Saint-Simon şi Charles Fourier şi de britanicul Robert Owen. Ei au gândit o societate perfectă (fiecare în mod diferit), care trebuia să aducă libertatea, egalitatea şi prosperitatea tuturor cetăţenilor. Din ideile lui Charles Fourier s-a inspirat şi Teodor Diamant, cel care şi-a propus să întemeieze la Scăieni un falanster după modelul gânditorului francez.

Modelul utopic al lui Charles Fourier se baza pe două elemente. Falanga era totalitatea indivizilor (1.600) care formau colectivul de producţie societară. Falansterul era o aşezare-palat, construită ad-hoc, după un plan specific, unde erau instalate atelierele, şcolile, cantinele, bucătăriile, bibliotecile, centrul vieţii economice şi intelectuale ale falangei.Fourier nu era adeptul unei egalităţi depline, dar considera că relaţiile amicale stabilite între membrii falangei putea contribui la armonizarea intereselor contrare ale celor bogaţi şi ale celor săraci, care ar fi cunoscut oricum un trai mai bun decât în societatea obişnuită. Fourier insista pe îndeplinirea întocmai a tuturor prevederilor şi se manifesta foarte critic faţă de orice deviere, considerată un act de erezie periculoasă. De aceea a dezavuat orice tentativă de punere în practică a doctrinei lui. În timpul vieţii lui au existat doar două încercări de constituire a unor falanstere: unul în Franţa şi celălalt la Scăieni.

Ion Ghica îl caracterizează pe Teodor Diamant ca fiind „om de frunte, inteligent, muncitor, stăruitor şi plin de devotament“. A absolvit primul şcoala de la Sfântul Sava. În 1830 pleacă la Paris, unde estecucerit de utopia lui Fourier. Odată ce îmbrăţişa o idee, i se dedica fără rezerve, popularizând-o şi cucerind adepţi cu o elocvenţă şi o putere de convingere cu adevărat molipsitoare. Acelaşi Ion Ghica îl descrie predicând doctrina lui Fourier la Paris, la o răspântie de străzi, unor „lucrători, bărbaţi şi femei destul de rău îmbrăcaţi“.De cum revine în ţară, în 1834,propagă ideile fourieriste. N. Kretzulescu spune că „neaspirând decât la întocmirea de falanstere, propovăduind fourierismul cu tot focul de care era insuflat, s-a adresat la generalul Kiselef şi la miniştri, care toţi căutară a-l face să lase utopiile lui şi-i oferiră posturi în care ar fi putut să pună în serviciul ţării capacitatea şi cunoştinţele sale. El însă cu niciun chip nu consimţea să renunţe la ideile sale“. Se pare că memoria i-a jucat o festă, căci Kiselev plecase din ţară la data când revine Diamant.I. Heliade-Rădulescu îi pune la dispoziţie ziarul Curierul pentru a-şi populariza ideile.La 24 iunie 1834 Diamant îi scrie lui Fourier că are deja oferte de terenuri pe care să poată întemeia un falanster. N. Kretzulescu, care i-a dus scrisoarea, spune că maestrul francez ar fi dezaprobat iniţiativa lui Diamant, căci doctrina lui ar fi necesitat încă multe studii înainte să fie aplicată.

Este aleasă moşia de la Scăieni a tânărului boier Emanoil Bălăceanu. O alegere neinspirată, căci acesta era tipul protestatarului continuu, mereu nemulţumit, care asaltează cu reclamaţii şi jalbe autorităţile. Avea şi permanente încurcături cu banii.La sfârşitul lui 1835 sau începutul lui 1836 Bălăceanu a redactat o înştiinţare prin care anunţa înfiinţarea unui pension la Scăieni. „Organizaţia acestui pansion să va întocmi şi să va urma de d. Teodorache Diamant, ce au învăţat la Minchen, Bavaria, şi la Paris, după o sistemă foarte înlesnitoare ce va dezvolta moralu, mintea şi puterea oamenilor, născoţită de domnealui d. Karl Furie din Franţa.“

Viitorii colonişti erau invitaţi să devină membrii unei asociaţii de trai şi muncă în comun fără precedent, unde vor trăi o viaţă nouă în prosperitate, demnitate şi libertate deplină. După cum declarau o parte dintre cei care au acceptat invitaţia la procesul deschis contra lui Bălăceanu, li s-a promis că vor găsi „veacul de aur, raiul pământesc“. „O parte neplăcându-le jugul vieţuirii prin sudori şi osteneli pe la stăpâni aici în Bucureşti, iar dăspre altă parte după auziri îndemnându-se între dânşii şi aflând condiţiile cu care sunt primiţi soţii, au alergat însuşi pe la tribunaluri de şi-au adeverit contracturile şi au mers cu dânsele gata la Scăieni, rugându-să să fie primiţi întru petrecerea socotitului veac de aur.“

Bălăceanu nu pune gratuit moşia la dispoziţia comunităţii, ci o arendează pentru 1.200 galbeni anual, un preţ nu tocmai modest. A omis însă să le spună că moşia era deja ipotecată şi grevată de mai multe datorii. La numai o lună de la întemeierea societăţii, moşia a fost supusă sechestrului. După nesfârşite conflicte cu cei care revendicau pământul în schimbul datoriei, în septembrie 1836 autorităţile îşi anunţă intenţia de a cerceta ce este cu Societatea de la Scăieni. Diamant se dezinteresase deja de falanster. La 3 decembrie 1836 Bălăceanu era arestat; în aceeaşi zi, 10 dintre societarii de la Scăieni adresează autorităţilor o jalbă în care îl acuză pe Bălăceanu pentru starea de fapt şi cer să li se îngăduie să părăsească falansterul. Până la 30 decembrie societatea era desfiinţată.

Aşa a luat sfârşit prima încercare de a aduce binefacerile socialismului pe pământ românesc.

Consultant științific – Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric

Radio România București FM
Prezentator / voice over – Alex Minculescu
Operator video / editor video – Cosmin Boroiu
Coordonator proiect – Alex Minculescu, Vicențiu Andrei

Lasă un răspuns