Unirea Basarabiei 1918

131
0
DISTRIBUIȚI

România a intrat în Primul Război Mondial alături de Antantă pentru a obţine eliberarea fraţilor din Monarhia Austro-Ungară. În 1918, primul teritoriu locuit de români care se unea era însă Basarabia, parte (din 1812, când a fost desprinsă abuziv din teritoriul principatului românesc Moldova) a teritoriului fostului aliat, Rusia.

Revoluţia rusă din februarie 1917 şi perioada care a urmat a permis mişcării de eliberare naţională a românilor din Basarabia să se manifeste cu intensitate sporită şi, în timp, să îşi clarifice obiectivele. În faza iniţială, s-a cerut doar autonomia, dobândirea drepturilor cetăţeneşti şi a celor naţionale. S-au creat partide, s-au ţinut congrese ale diferitelor categorii socio-profesionale. Faza următoare a fost cea a proclamării independenţei, pentru ca în final să se realizeze Unirea.

La 21 noiembrie 1917 şi-a început lucrările din Sfatul Ţării. La 2 decembrie 1917, acesta a adoptat o Declaraţie prin care se constituia Republica Democratică Moldovenească, ce urma să intre în alcătuirea Republicii Federative Democratice Ruse. Puterea executivă revenea Consiliului Directorilor Generali. În şedinţa inaugurală a Sfatului Ţării ia cuvântul şi transilvăneanul Onisifor Ghibu: „Dumneavoastră aţi suferit o sută de ani şi acum vedeţi că idealurile dumneavoastră s-au înfăptuit. Noi am suferit o mie de ani şi astăzi încă n-am auzit că a sosit ceasul dreptăţii. […] Ora dreptăţii pentru întregul nostru popor trebuie să sosească“.

Tânărul stat nu a fost în stare să facă faţă anarhiei instituite de bandele bolşevice şi de trupele ruse care părăseau în debandadă frontul românesc. La 27 decembrie autorităţile de la Chişinău solicită ca regimentul de voluntari ardeleni ce urma să vină în România din Rusia să fie pus la dispoziţia autorităţilor de la Chişinău. La sosirea în stația de cale ferată, odată cu începerea debarcării, detașamentul de ardeleni a fost întâmpinat cu foc de arme și mitraliere de unităţi militare bolşevice. Mai mult, la Chișinău bolșevicii au atacat sediul Comisiei interaliate, arestând militari și funcționari ai statelor Antantei aflați în misiune. Şi generalul Şcerbacev, comandantul trupelor ruse de pe frontul românesc, cere guvernului român să asigure securitatea liniei de cale ferată Chişinău–Ungheni. În aceste condiţii se decide trimiterea Corpului 6 Armată pentru restabilirea ordinii, urmând ca trupele române să fie retrase de îndată ce autorităţile legale de la Chişinău ar fi cerut acest lucru. La 15 ianuarie 1918, ministrul Franţei la Bucureşti scria consulului francez din Chişinău: „Toţi colegii mei, miniştrii Puterilor Aliate, şi eu însumi suntem autorizaţi să vă declarăm oficial că intrarea trupelor române în Basarabia este o măsură pur militară, având ca obiectiv asigurarea funcţionării normale a spatelui frontului ruso-român, conform regulilor stabilite pentru toate statele beligerante. În acest fel, intrarea trupelor române în Basarabia nu va avea nicio influenţă asupra situaţiei politice actuale în Basarabia, nici asupra sorţii acestei ţări în viitor.“

Drept urmare, guvernul bolşevic de la Petrograd a rupt relaţiile diplomatice cu România şi a confiscat tezaurul României evacuat la Moscova. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Ţării a proclamat independenţa ţării. Preşedinte al republicii devenea Ion Inculeţ, iar al Consiliului de Miniştri Daniel Ciugureanu.

La 23 martie, Ion Inculeţ, Daniel Ciugureanu şi Pan Halippa au fost invitaţi la şedinţa Consiliului de Miniştri prezidată de Alexandru Marghiloman. Acesta îi întreabă ce părere au despre unirea cu România. Halippa şi Ciugureanu se declară imediat pentru. Toată lumea aştepta răspunsul lui Inculeţ. Spre surpriza generală,Inculeţ cere un răgaz de gândire. Merge la miniştrii Italiei, Franţei, Marii Britanii şi S.U.A. aflaţi la Iaşi şi le pune întrebarea: cum ar privi unirea Basarabiei cu România, realizată cu binecuvântarea Germaniei? Ministrul Italiei îi spune că Aliaţii au prea mari interese în Rusia ca să ajute la dezmembrarea ei. Cel al Marii Britanii i-a răspuns că Londra nu va avea nimic împotriva unirii, ministrul S.U.A. l-a asigurat că ţara sa va sprijini unirea noastră, iar ministrul Franţei i-a spus: „Faceţi unirea cât mai repede!“. L-a vizitat apoi pe Ion I.C. Brătianu şi i-a povestit totul. Acesta l-a îndemnat să continue cu curaj. Apoi Inculeţ a mers la Alexandru Marghiloman. I-a povestit şi lui despre vizitele făcute şi i-a condiţionat unirea de respectarea reformelor făcute deja în Basarabia. Marghiloman i-a primit condiţiile.

Realizarea Unirii a fost pregătită şi la Chişinău de negocierile pe care Constantin Stere le-a avut cu marii latifundiari basarabeni, care se temeau de reforma agrară votată deja de Sfatul Ţării şi de întrevederea pe care Alexandru Marghiloman a avut-o cu aceştia în seara de 26 martie 1918.

A doua zi, la 27 martie Sfatul Ţării votează, cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abțineri (13 membri au absentat) următoarea rezoluţie: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum mai bine de o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România.“

Consultant științific – Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric

Radio România București FM
Prezentator / voice over – Alex Minculescu
Operator video / editor video – Cosmin Boroiu
Coordonator proiect – Alex Minculescu, Vicențiu Andrei

Lasă un răspuns