Unde dragoste nu e, nimic nu e – Gheorghe Gheorghiu

2591
0
DISTRIBUIȚI

Toate provin din iubire. Şi soarele, şi viaţa sunt iubire, la origini. Şi, chiar dacă ai tot, dar iubirea-şi lipseşte, se cheamă că nu ai nimic!

Gheorghe Gheorghiu a fost şi a rămas mesagerul dragostei, un trubadur veşnic îndrăgostit de viaţă, un romantic incurabil, a cărui muzică uneşte suflete, aduce nostalgii, stârneşte pasiuni. Ce-şi poate dori mai mult de-atât un artist?!

De la lansarea lui în muzica românească şi până azi, Gheorghe Gheorghiu şi-a păstrat timbrul cald, acel vibrato, care continuă să-i bucure pe admiratorii săi. Aşadar, se poate socoti un norocos, cel puţin printre muzicieni.

La îndemnul părinţilor, braşoveranul a studiat, în copilărie, vioara şi, ulterior, chitara, activând o perioadă în cadrul Cenaclului ASTRA. În 1975 a participat la primul festival naţional de muzică folk, unde a obţinut marele premiu. A fost, atunci, invitat să cânte şi la Festivalul de Toamnă al Cenaclului „Flacăra”.
Piesa cu care este identificat dintotdeauna Gheorghe Gheorghiu, compusă de acesta în 1993, pe versurile Roxanei Popescu, rămâne, fără doar şi poate, „Unde dragoste nu e, nimic nu e”. Odată cu lansarea ei, multă lume a avut sentimentul că dragostea ar fi căpătat, parcă, alte valenţe! Iubirea însăşi părea să fi fost transpusă 100 % pe note muzicale! Melodia se încadrează în stilul folk-rock. În 2008 i-a fost acordat Discul de platină.

În 1993, îndrăgostiţii ascultau la nesfârşit cântecul, înfioraţi… Sălile de spectacol erau pline cu oameni de toate vârstele, care cântau împreună cu artistul, nu doar la refren, acest veritabil imn al dragostei. Primul vers al refrenulului duce cu gândul la un citat celebru din cărţile sfinte, repus în circulaţie, în 1980, de Marin Preda, în ultimul său roman, bestsellerul „Cel mai iubit dintre pământeni” („Dacă dragoste nu e, nimic nu e”).
La toate reprezentaţiile, vocea lui Gheorghe Gheorghiu, vibrantă, aduce publicul în delir, de fiecare dată când se face auzit acest hit nouăzecist. E drept că artistul are, acum, în 2017, nostalgia vremurilor când se născuse cântecul şi că, inevitabil, amintirile îl emoţionează: „În anii ‘90, publicul trăia intens momentul chiar şi înainte de spectacol; se pregătea frumos, venea cu un buchet de flori în sală… era o atmosferă deosebită!”

„Unde dragoste nu e, nimic nu e” a rămas un cântec emblematic al muzicii româneşti, tocmai pentru că a reuşit să sintetizeze ceva atât de profund în doar câteva vorbe simple, care ajung la suflet şi refuză să mai plece vreodată de-acolo.

Radio România Tg. Mureş
Realizator: Emanuela Aranyos
Operator cameră, procesare video: Alin Mariş
Text: Cristian Crăciun, Emanuela Aranyos
Coordonator proiect: Dana Ardelean

Lasă un răspuns