Despre bisericile pictate din nordul Bucovinei – cele mai cunoscute şi la care s-a păstrat cel mai bine pictura murală exterioară, fiind înscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO, sunt: Voroneţ, Hunor, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Probota, Pătrăuţi şi „Sfântul Gheorghe“ din Suceava – aproape că nu mai trebuie argumentat că sunt un moment astral al poporului român. Caracterul lor de unicat în lume ar putea fi considerat suficient.
Istoricii nu au găsit încă o explicaţie clară a originilor picturii exterioare ce împodobeşte aceste biserici, realizate pe parcursul secolului al XVI-lea. Profesorul german Wilhelm Nyssen amintea teoria potrivit căreia bisericile fiind prea mici, scenele biblice au fost pictate şi în exterior pentru a permite unui număr mai mare de credincioşi să le vadă. La fel de mici erau însă şi bisericile din Ţara Românească şi totuşi fenomenul nu s-a produs. Vorbea apoi de extinderea obiceiului tradiţional al decorării ouălor de Paşti, care ar fi inspirat şi decorarea bisericilor. Profesorul Vasile Drăguţ amintea de obiceiul larg răspândit în Evul Mediu al decorării faţadelor caselor cu policromii şi de încercări de pictură exterioară pe bisericile din Moldova încă din secolul al XV-lea. Cert este că un program unitar şi o decorare a faţadelor bisericilor de la profilul soclului şi până sus nu a mai existat nicăieri în lume.
Realizarea picturilor exterioare a devenit posibilă după ce meşterii moldoveni au realizat că picturile interioare, executate la scurt timp după înălţarea bisericii, aveau de suferit din cauza tasării zidăriei, ce provoca desprinderea tencuielii şi implicit a picturii murale. Pictura murală exterioară se realiza după aproximativ cinci ani de la înălţarea lăcaşului de cult. Picturile exterioare sunt realizate în frescă, singura tehnică ce le-a permis să reziste intemperiilor. Este o tehnică care cere o mare măiestrie. Se execută pe suprafeţe mici, pe tencuiala proaspătă şi exclude orice retuş ulterior.
Ordonanţa iconografică a picturilor din interior corespunde normelor elaborate în Bizanţ. Cupola dominantă a naosului este întotdeauna rezervată „Bisericii cereşti“, cu figura lui Isus Pantocrator (adică atotputernic). În altar este ilustrată tema Mântuirii. Pereţii naosului şi bolţile din jurul cupolei sunt ocupaţi de momentele principale ale acţiunii lui Isus: Botezul, Schimbarea la faţă, Intrarea în Ierusalim, Învierea lui Lazăr, Rugăciunea pe Muntele Măslinilor, Vânzarea lui Iuda, Isus în faţa lui Pilat, Batjocorirea lui Isus, Ducerea Crucii, Răstignirea, Pogorârea Sfântului Duh. În pronaos sunt zugrăviţi Maria şi sfinţii, fiind ilustrat calendarul bisericesc, începând cu prima zi a anului ecleziastic, 1 septembrie. Nu lipseşte câte o aluzie la evenimentele contemporane. Profesorul Virgil Vătăşianu interpreta în acest sens prezenţa în pronaosul Bisericii din Pătrăuţi a cortegiului de călăreţi condus de Arhanghelul Mihail, avându-l în spate pe împăratul Constantin cel Mare. Era evocată lupta lui Constantin cel Mare cu Maxentius (312). Legenda spune că împăratul roman ar fi văzut pe cerul zilei o cruce luminoasă, iar autorii ecleziastici au interpretat lupta ca una dusă contra necredincioşilor, aşa cum purta şi Ştefan cel Mare cu otomanii.
Ecourile actualităţii par şi mai puternice în programul iconografic zugrăvit pe pereţii exteriori. O vastă reprezentare ocupă Cinul sau Ierarhia cerească şi Arborele lui Iesei. Această din urmă temă, ce înfăţişează genealogia după trup a Mântuitorului, atinge în Moldova cea mai bogată înfăţişare din perioada post-bizantină. Şi nu întâmplător, căci dreptul lui Petru Rareş, bastard din flori al lui Ştefan cel Mare, la tronul ţării fusese contestat. Imaginea biblică era menită să îl ajute în susţinerea pretenţiilor la tron. Wilhelm Nyssen făcea şi o analogie între prezenţa filosofilor în Arborele lui Iesei cu portalul vestic al Catedralei de la Chartres, unde Maica Domnului cu pruncul este înconjurată ca îmbrăţişată de ştiinţe reprezentate în imagine de şapte înţelepţi ai Antichităţii.
O altă temă ce trimite puternic la realităţile epocii o constituie Imnul acatist, scris cu ocazia asediului Constantinopolului de regele persan Chosroes (626). Atunci capitala Imperiului Bizantin ar fi scăpat graţie intervenţiei Fecioarei. Reprezentarea Imnului acatist se încheie cu scena asediului Constantinopolului, doar că nu persanii sunt zugrăviţi, ci otomanii. La Arbore, a cărui pictură exterioară a fost realizată în 1541, când situaţia politică a Moldovei de după înlocuirea lui Petru Rareş de către sultan se schimbase, pictorul a trebuit să precizeze că era vorba despre un asediu ce avusese loc în anul 626. Iar la Voroneţ, unde pictura exterioară s-a realizat în 1547, asediul nu mai apare. Dar în scena Judecăţii de Apoi, între cei care vor arde în focul veşnic sunt uşor de recunoscut otomanii, iar pe contrafortul sud-vestic este reprezentat călare, omorând dragonul, Sfântul Gheorghe.
Tot la Voroneţ, remarca profesorul german Wilhelm Nyssen, privitorul occidental „care prin goticul târziu şi prin Renaştere, s-a dezobişnuit cu totul de lumea spirituală a Părinţilor“ Bisericii, va fi surprins să constate că în scena izgonirii din Rai, Adam şi Eva apar nu goi, ci îmbrăcaţi mai întâi. Raiul nu mai este o lume a „goliciunii paradisiace“, iar Adam şi Eva devin goi abia după izgonirea din Rai.
Să încheiem această scurtă prezentare cu gândurile a doi mari istorici ai artei. Polonezul Josef Stryzgowski nota: „Sunt tezaure pe care cunoscătorul cel mai informat prin propriile călătorii nu le poate vedea nicăieri în altă parte. Mai presus de toate câte pot fi văzute în Moldova sunt acele curioase biserici care prin policromia faţadelor se pot compara cu Biserica San Marco din Veneţia sau cu Domul din Orvieto […] Ceva asemănător nu ne oferă o a doua ţară din lume“. Iar francezul Paul Henry scria: „Pictura exterioară constituie ceea ce Moldova a produs mai personal şi mai original“.
Consultant științific – Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric
Radio România Iaşi
Prezentator / voice over – Claudia Crăcăleanu
Operator video / editor video – Bogdan Zlei
Coordonator proiect – Claudia Crăcăleanu