La 12 ianuarie 1845, August Treboniu Laurian, transilvăneanul venit la Bucureşti şi ajuns profesor la Sf. Sava, îi trimitea lui George Bariţiu, la Braşov, înştiinţarea că împreună cu Nicolae Bălcescu au înfiinţat o revistă de istorie, Magazin istoric pentru Dacia. Îl ruga să publice înştiinţarea într-un tiraj egal cu cel al Gazetei de Transilvania, împreună cu care să fie distribuită. Îl mai ruga să o publice şi în Foaia pentru minte, inimă şi literatură, cu un comentariu semnat de Bariţiu, aşa cum făcuse şi Heliade Rădulescu în Curierul românesc. Se născuse prima revistă pur istorică a românilor, după cum spunea Nicolae Iorga, şi până în 1903, când scria el, şi singura, căci nu se mai încercase scoaterea unei publicaţii periodice în care să se publice studii de istorie naţională.
Textul lui Laurian era tipărit în Foaia pentru minte, inimă şi literatură la 29 ianuarie. După o entuziastă expunere privind importanţa istoriei naţionale, se arăta că „istoria este cea dintâi carte a unei naţii“. Revista urma să aibă şase rubrici: 1. „Cronicul românesc“, unde se publicau cronici şi anale scrise în limba română; 2. „Diplomaticul românesc“ pentru acte oficiale, tratate şi convenţii; 3. „Memoratoriul dacian“ – referiri din autori greci, latini, bizantini, despre Dacia, traduse în limba română; 4. „Inscriptoriul dacian“, care găzduia inscripţii antice şi medievale, descrieri de monumente arhitectonice, morminte; 5. „Disertatoriul istoric“ – cronologia domnilor români, studii critice, descrieri geografice şi etnografice şi 6. „Buletinul bibliografic“, care cuprindea lista scrierilor noi despre Dacia şi recenzii. Publicaţia dorea să cultive interesul şi dragostea românilor pentru trecutul lor, să iniţieze o campanie pentru strângerea documentelor istoriei naţionale, aşa cum făcea Kogălniceanu în Moldova, prin Arhiva Românească şi prin publicarea letopiseţelor, iar în Transilvania Bariţiu, prin Foaia pentru minte, inimă şi literatură.
La 19 aprilie 1845 A.T. Laurian adresa o cerere pentru tipărirea publicaţiei tipografiei de la Sfântul Sava. Primul număr a apărut la 1 iulie 1845. Între 1845-1848 a publicat cinci fascicole, însumând 1945 pagini. În perioada 1850-1851, la Viena, A.T. Laurian a mai scos, singur, alte două fascicole. În iunie 1846 Bălcescu a plecat la Paris, iniţial pentru trei săptămâni, dar avea să „zăbovească“, cum spunea A.T. Laurian, până în 1848. În tot acest interval, A.T. Laurian s-a ocupat practic singur de revistă. Într-o scrisoare către Vasile Alecsandri, din 29 noiembrie 1847, Bălcescu recunoştea: „eu de mult nu putui să mai trimit articole“. Îi solicita lui Alecsandri o colaborare pentru a „mai ridica puţin Magazinul“. Laurian a impus şi ortografia, adoptată după cea a periodicelor care apăreau la Braşov. „Una din vederile Magazinului istoric fiind de a răspândi cunoştinţa istoriei românilor în toate provinţiile Daciei, pentru articolele originale redacţia va întrebuinţa o limbă şi o ortografie mai progresivă, dar moderată, şi care să fie cât se va putea mai bine primită de către deosebitele dialecte româneşti, luând de la fiecare dialect, sau mai bine provinţialism, aceea ce i se va părea bun şi raţional. Spre acest sfârşit [scop], cât şi pentru ortografie s-a primit în parte cea adoptată de Gazeta Transilvaniei“, anunţa chiar din primul număr al publicaţiei. Iniţial, revista s-a imprimat cu slove chirilice. Apoi s-a trecut la alfabetul latin. Laurian îl îndemna şi pe Bariţiu să facă la fel: „Vedeţi de mai latinizaţi şi dumneavoastră literele, că noi avem de gând să introducem în anul viitor cu totul pe cele latineşti. N-ar face cinste transilvănenilor, când ei au început mai întâi cu litere latine şi acum să rămână cei din urmă.“
Anunţând apariţia Magazinului istoric pentru Dacia, Bariţiu scria: „Noi primirăm tocmai acum numărul 1 din această carte folositoare şi ne grăbim a încunoştinţa pe publicul nostru şi a i-o recomanda […]. Socotind că nu este om în care bate o inimă cu simţământ de român pe care să nu-l intereseze această operă naţională, vom reproduce aici cu plăcere cele ce ni se par a merita să fie cunoscute de toţi cei ce îşi iubesc naţia. “Pentru difuzarea Magazinului istoric pentru Dacia pe tot teritoriul locuit de români, Laurian a fost sprijinit de G. Bariţiu, Ion Maiorescu, Timotei Cipariu, Constantin Diaconovici-Loga, de un mare număr de librari. Tirajul era în jur de 1.000 de exemplare, la apariţie. Dar cum s-a vândut repede, s-a mai scos un tiraj de 1.500 exemplare. A fost unul dintre cele mai ridicate tiraje, comparativ cu alte publicaţii româneşti din epocă.
În primul volum, N. Bălcescu a publicat Cuvânt preliminar despre izvoarele istoriei românilor, iar A.T. Laurian Discurs introductiv la istoria românilor. Studiul lui A.T. Laurian era o succintă sinteză a istoriei românilor, de la origini şi până la începutul secolului al XIX-lea.Reproducând studiul lui Laurian, Bariţiu scria: „Nu numai românilor, ci chiar şi streinilor prieteni ai adevărului istoric, citindu-l numai cu puţină luare aminte, luând totodată în socoteală şi vocabularul limbei noastre, va fi peste putinţă a nu se convinge despre începutul nostru.“
Peste un an, A.T. Laurian publica studiul în latină, franceză şi germană, pentru a putea intra mai uşor în circuitul ştiinţific universal. La scurt timp, apărea o prezentare a studiului într-o publicaţie din Leipzig, prilej pentru Laurian să comenteze: „Un mic lucru face pe streini să-şi mai aducă aminte de noi. Altul mai mare i-ar face să-şi aducă aminte şi mai de multe ori. Dacă ne uită lumea e numai culpa noastră.“
Consultant științific – Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric
Radio România Constanța
Prezentare, voice over – Adelina Tocitu
Operator video/editor video – Bogdan Turlacu
Coordonator proiect – Dana Sterghiuli
