Nicolae Labiș a fost un scriitor, un geniu al generației sale, cel mai tânăr scriitor care a intrat în Uniunea Scriitorilor, supranumit „buzduganul unei generații” de marele critic Eugen Simion. S-a născut la 2 decembrie 1935, la Mălini în Suceava. A urmat cursurile Școlii de Literatură şi Critică Literară Mihai Eminescu din Bucureşti. Face parte din colegiul de redacţie al mai multor reviste și apare în aproape toate publicațiile literare din țară.
Nicolae Labiș a fost promotorul unei noi viziuni poetice, precursorul noii generații de poeți din anii ‘60. Acestuia i-au urmat în mod firesc Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Adrian Păunescu şi Cezar Baltag. Anii cei mai buni ai activității sale poetice au fost 1954-1956. Până la această vârstă, Labiş s-a remarcat prin înzestrarea sa poetică, fiind catalogat drept urmaşul lui Mihai Eminescu. Debutează cu volumul „Primele iubiri” în 1956, pregătind „Lupta cu inerția”, apărută postum, în 1958.
Cea mai cunoscută și studiată este poezia „Moartea căprioarei”, proiectată pe fundalul secetei cumplite de după al doilea război mondial. Simbolic, amplul poem este legenda pierderii inocenței copilăriei din cauza imprejurarilor pragmatice și dramatice ale vieții. Aproape în fiecare literatură există poeți care au murit tineri și au lăsat o operă genială sau cel puțin prefigurând genialitatea. Nicolae Labiș rămâne în literatura română buzduganul unei generații.
Dispariția lui Nicolae Labiș, la numai 21 de ani, a zguduit o țară întreagă, după ce tocmai terminase de scris volumul de versuri „Primele iubiri”. Ipoteza oficială este că Nicolae Labiș, aflat în stare de ebrietate, a alunecat sub tramvai. După opinia multora dintre contemporani, moartea sa nu a fost un accident. Supoziția că a fost vorba de un asasinat politic este susținută de dezvăluirile care au apărut în presă după 1989, în legătură cu probele strânse de securitate în 1956 privind defăimarea regimului comunist de către poet. Organizarea unui proces împotriva unui autor care, în pofida tinereții lui, ajunsese la o mare notorietate, ar fi fost incomodă pentru autoritățile de atunci. De pe patul de spital, Nicolae Labiş i-a dictat bunului său prieten Aurel Covaci, un poem, poem care a fost inclus în volumul postum Lupta cu inerția:
Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă…
Casa memorială „Nicolae Labiș” din Mălini a fost înființată în locuinţa în care a trăit poetul în satul Mălini din județul Suceava. Muzeul „Nicolae Labiș” se află pe Lista monumentelor istorice din țară.
Studioul: Radio România Reşiţa
Realizator: Ada Botezan
Responsabil: Mirabela Afronie
Prezentator: Laura Sgaverdea
Voice Over: Laura Sgaverdea
Operator camera: Tiberiu Adam
Editor imagine: Tiberiu Adam
