Anghel Saligny – unul dintre pionierii tehnicii mondiale

3825
0
DISTRIBUIȚI

„Această trainică şi nepieritoare lucrare trebuie să arate lumii că vrednic este poporul român de frumoasa sa chemare la gurile Dunării şi porţile Orientului“. Cuvintele acestea au fost rostite de regele Carol I la 14 septembrie 1895, la ceremonia de inaugurare a podului de la Cernavodă. Cu cei 4.088 m, podul peste braţul Borcea şi cel peste Dunăre reprezentau cel mai lung complex de poduri din Europa şi al treilea din lume.

Pentru realizarea lor se organizase un concurs internaţional. Nemulţumit de ofertele firmelor străine, guvernul român i-a încredinţat sarcina lui Anghel Saligny.

Se trăgea din familia franceză Chatillon-Coligny, cu o primă atestare documentară din 944. Un urmaş află de la Mihail Kogălniceanu despre frumuseţile Moldovei şi acceptă propunerea lui Ion Ghica de a veni în principat ca profesor de franceză. S-a căsătorit aici cu o poloneză. Anghel Saligny a fost al doilea lor copil, născut la 2 mai 1854. A absolvit la numai 20 ani Politehnica din Berlin, Charlottenburg. I se oferă să rămână profesor la Politehnica din Dresda, dar refuză: „Deşi familia mea s-a născut din apele Loirei şi pe urmă a pribegit prin lume, noi am fost întotdeauna loiali, aşa că dacă o ţară ne-a dat azil şi ne-a recunoscut drept fiii ei, noi n-o putem trăda“.

Numele lui Anghel Saligny este legat de toate marile lucrări publice de după 1877. A realizat primele poduri combinate (cale ferată şi şosea). Între 1884 şi 1889 a proiectat şi realizat, în premieră mondială, silozuri din prefabricate de beton armat, la Brăila şi Galaţi. Anghel Saligny a extins lucrările de amenajare a portului Constanţa cu un bazin special pentru exportul petrolului, numeroase rezervoare pentru primirea şi depozitarea produselor petroliere, patru magazii mari cu silozuri şi o gară maritimă. Instalaţiile pentru exportul de petrol şi de cereale din portul Constanţa erau unice în Europa.

La construcţia podului de la Cernavodă, Anghel Saligny aducea două mari inovaţii: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului moale în locul fierului pudlat ca material de construcţie pentru tablierele de poduri. Realizarea lui Saligny a consacrat definitiv superioritatea acestui material pentru podurile metalice.

La inaugurare, în portalul dinspre Cernavodă al podului a fost zidit un document comemorativ: „Noi, Carol I, după cinci ani de muncă statornică, Dumnezeu hărăzind ţării linişte şi îndestulare, am trecut pe deasupra valurilor celor două braţe ale Dunării măreţe şi am bătut cel din urmă cui [de fapt, un nit din argint], care a încheiat şi sfârşit aceste falnice lucrări“. Sunt menţionate toate personalităţile participante la eveniment, mai puţin Anghel Saligny şi echipa care a lucrat la realizarea podului. Au urmat discursurile. Prim-ministrul a spus: „Măria Ta, cu ostaşii ţării ai învins în câmpiile Bulgariei, iar cu meşterii ţării ai îngenuncheat măreaţa Dunăre.“ Apoi un tren format din 15 locomotive, împodobite cu drapele şi ghirlande de verdeaţă, a străbătut podul cu 60 km/h. A urmat un alt tren, format din locomotivă şi câteva vagoane, care l-a străbătut cu 80 km/h, şi în care se aflau cele 400 de persoane invitate la banchetul organizat după inaugurare. În tot acest timp, Saligny se găsea sub pod, într-o şalupă. Regele a trimis un locotenent ca să-l aducă la banchet.

În 1897 Dunărea a pus la grea încercare noua construcţie. Apele au năvălit asupra podului cu furie, întrecând cu 1 m cele mai înalte cote cunoscute până atunci. Apa şi vântul puternic au spălat în unele locuri balastul, lăsând şinele suspendate şi traversele atârnând. Stricăciunile au fost rapid reparate şi circulaţia trenurilor reluată. După intrarea României în Primul Război Mondial, lui Anghel Saligny i s-a cerut să indice unde să se pună încărcătura de trotil la podul de la Cernavodă pentru a fi dezafectat. Ce trebuie să fi fost în sufletul lui?!

În 1897 Saligny a fost ales membru titular al Academiei Române. Alegerea s-a făcut cu oarecare greutate, fiind respins la primul tur de scrutin, căci nu avea opere tipărite prea multe. Preşedintele Academiei de atunci, Nicolae Kretzulescu, a organizat o excursie pe Dunăre, aranjând astfel încât să ajungă la Cernavodă când răsărea soarele. Membrii Academiei au fost invitaţi pe puntea vaporului şi au rămas muţi de uimire la vederea podului. Au întrebat cine l-a proiectat şi realizat şi preşedintele le-a răspuns: „Cel pe care l-aţi respins la scrutinul de acum câteva zile“. La al doilea scrutin a fost ales în unanimitate.

La 17 februarie 1913 Anghel Saligny era ales membru al Consiliului de cenzori al Băncii Naţionale a României. În 1916 a fost delegat, alături de alţi reprezentanţi ai B.N.R., să însoţească tezaurul B.N.R. la Moscova. A făcut parte din comisia de inventariere a tezaurului după depunerea primei tranşe la Kremlin.

Să încheiem cu o frumoasă descriere a podului de la Cernavodă, semnată de Alexandru Vlahuţă: „Înaintea noastră se înalţă alb, strălucitor în bătaia lunii, podul «Regele Carol I» în liniştea nopţii, sub cerul înstelat. Frumuseţea şi măreţia acestei puternice întrupări a geniului românesc ne dau impresiunea că suntem într-o lume de vrăji, în faţa unora din acele poduri de argint de care ne vorbeau poveştile din copilărie. Picioarele de sprijin, zidite în piatră, sunt aşa de departe unele de altele şi-atât de înalte, încât toată uriaşa împletitură de fier, pe care aleargă zguduitoarele trenuri, pare că pluteşte în aer, uşoară ca o dantelă. Acuma cele două maluri se împreună pentru totdeauna sub măiestria acelui arc de triumf închinat bătrânului Danubiu de poporul care atâtea veacuri a luptat cu el şi de atâtea ori şi-a amestecat sângele lui pentru ocrotirea civilizaţiunii apusene.“

Consultant științific – Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric

Radio România Constanța
Prezentare, voice over – Adelina Tocitu
Operator video/editor video – Bogdan Turlacu
Coordonator proiect – Dana Sterghiuli

Lasă un răspuns