O întâmplare personală tragică i-a schimbat lui Victor Babeş cursul vieţii şi a dat lumii un savant care a întemeiat o disciplină nouă în medicină şi a deschis drumul descoperirii antibioticelor. De la vârsta de 14 ani a început să scrie poezii. Oscila între anatomie şi teatru şi s-a înscris la Conservatorul din Budapesta. A ales în final medicina după ce sora cea mai mică, Alma, a murit de tuberculoză intestinală, la doar 14 ani, sub ochii lui.
În anul IV, profesorii săi din Viena îl recomandă ca asistent la facultatea de Medicină din Budapesta, la Catedra de anatomie patologică. În anul 1882 pleacă într-o călătorie de studii. Imediat după sosirea la Paris, îi scria tatălui: „Viaţa aici este teribil de scumpă […] stând într-un hotel mizerabil, departe de oraş, neputând încălzi chilia şi mâncând o dată pe zi, adică dejunul“. L-a ajutat profesorul francez André Victor Cornil, care l-a angajat preparator la institutul său, asigurându-i o situaţie materială care să-i permită să se concentreze pe studiile sale. Valoarea i-a fost recunoscută rapid. La numai două săptămâni după sosirea la Paris este rugat să verifice rezultatul autopsiei fostului premier Léon Gambetta, corectând rezultatul celei dintâi.
Împreună cu profesorul Cornil avea să scrie primul tratat de bacteriologie din lume, deschizând drumul unei discipline medicale noi. Dacă Pasteur şi Koch demonstraseră că bolile infecţioase nu se pot produce fără pătrunderea în organism a unor agenţi patogeni, Babeş a stabilit minuţios procesul prin care aceşti agenţi produc îmbolnăvirea organismului. Fără aceste descoperiri, medicina profilactică nu ar fi putut înregistra progresele rapide pe care le-a cunoscut. A insistat, în contra părerii din epocă, asupra influenţei condiţiilor de mediu şi de trai în cazul îmbolnăvirilor, după ce a constatat, pe baza disecţiilor, că acelaşi microb provoca daune diferite, în funcţie de starea de sănătate a bolnavului, asupra căreia aveau o mare influenţă condiţiile de trai, igienice, alimentare etc. După cum spunea Victor Babeş, studiind bolile, medicina a uitat de bolnavi. Tratatul scris împreună cu profesorul francez Cornil apărea în mai 1885 şi succesul depăşea şi cele mai optimiste aşteptări ale autorilor. Academia de Ştiinţe din Paris, în şedinţa din 26 februarie 1887, prezidată de Pasteur, avea să premieze lucrarea. În câteva zile după publicare, tirajul tratatului de bacteriologie s-a epuizat. Presa considera lucrarea un eveniment de mare importanţă, menit să deschidă o eră nouă în medicină.
Între marile realizări obţinute de Victor Babeş trebuie înscrise şi cercetările în privinţa turbării. A descoperit că metoda de atenuare a virusului practicată de Pasteur nu era atât de sigură. În martie 1891 o lupoaică turbată a pătruns în târgul Sadagura şi a muşcat oameni şi animale. Administraţia austriacă a trimis bolnavii la Bucureşti, să fie trataţi la institutul lui Babeş. Pe aceşti bolnavi a aplicat tratamentul cu sânge imunizat, care avea să devină „metoda românească de vaccinare antirabică“. Institutul a devenit unul dintre primele centre antirabice din lume.
Dar cum s-a înfiinţat institutul? Impresionat de succesul serului antidifteric şi a tratamentelor antirabice puse la cale de Victor Babeş la Budapesta, D. A. Sturdza, ministrul Instrucţiunii Publice, a mers ca să îl poftească să vină în România. I-a promis că i se va construi un institut de cercetare dotat cu cele mai moderne instalaţii. Ajuns la Bucureşti, Babeş avea să descopere că nu toată lumea era bucuroasă de venirea lui. Aducerea lui Babeş la Facultatea de Medicină din Bucureşti a stârnit împotrivirea unor membri ai Consiliului facultăţii, care au declanşat o campanie de presă. I s-a trimis lui Babeş şi o scrisoare anonimă, însoţită de tăieturi din ziare pentru a-l convinge să renunţe.
Avea să stârnească şi nemulţumirea unor puternici ai zilei. În 1892 a izbucnit o gravă epidemie de holeră în Galiţia, de unde s-a răspândit cu iuţeală în Ungaria, Serbia şi Rusia. Autorităţile i-au cerut lui Babeş să elaboreze un plan pentru prevenirea răspândirii şi în România. Babeş a impus o strictă carantină la intrarea în ţară, ce a deranjat însă pe multă lume, care avea interese comerciale, atât din România, cât şi din străinătate. Consilierul Legaţiei Austro-Ungare i-a făcut o vizită la institut şi i-a promis o donaţie substanţială pentru cercetările sale, dacă accepta să „slăbească“ regimul carantinei. A avut şi o discuţie furtunoasă cu premierul român. Comunicarea ţinută de el la al XI-lea Congres de Medicină, la Roma, în 1894, despre impactul condiţiilor sociale asupra îmbolnăvirilor, a stârnit un mare ecou, textul fiindu-i cerut pentru publicare în multe ţări. La întoarcerea acasă, premierul Lascăr Catargiu i-a spus că nu mai pupă congres în străinătate cât o fi el în funcţie.
Victor Babeş a descoperit 50 de noi microbi. A arătat că o boală microbiană se poate trata cu ajutorul produselor ce iau naştere în corpul microbilor ce provoacă alte boli, anticipând astfel, cu 60 ani, tratamentul cu antibiotice. A descoperit principiul introducerii în organism nu a microbilor atenuaţi, ci a antimicrobilor gata fabricaţi de alt organism, imunitatea pasivă. Într-o conferinţă ţinută la Ateneu, spunea: „La noi în ţară cel ce face descoperiri utile este împiedicat în aplicarea lor şi persecutat chiar de către aceia care ar trebui să-i dea ajutor, pe când orice descoperire sau comunicare, oricât de dubioase, venite din străinătate sunt primite la noi cu braţele deschise.“
La 1 octombrie 1926 este scos la pensie şi i se pune în vedere că trebuie să părăsească locuinţa din incinta institutului. A murit la 19 octombrie 1926.
Consultant științific – Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric
Radio România Timișoara
Prezentare, voice over – Sergiu Galiș
Operator video/editor video – Ovidiu Novac
Coordonator proiect – Aurelian Teculescu