Obţine în Franţa brevet pentru condei portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală
Constatând că Petrache Poenaru, domiciliat în strada Tournon nr. 27 cu adevărat a inventat un obiect interesant şi de utilitate internaţională, i s-a eliberat „un brevet de invenţie şi perfecţionare pentru cinci ani, pentru un toc fără sfârşit, portativ, alimentându-se de la sine cu cerneală“. Brevetul de invenţie, semnat de Corbière, ministrul secretat de Stat la departamentul de Interne, se păstrează la Academie.
Cine era Petrache Poenaru şi cum a ajuns să inventeze primul stilou din lume? Se naşte la Beneşti, judeţul Vâlcea, la 10 ianuarie 1799. Mama l-a încredinţat fratelui ei, inginerul Iordache Otetelişanu, pentru a-i da o bună educaţie. Este bursier la Şcoala Obedeanu din Craiova. Ajunge profesor la şcoala lui Gheorghe Lazăr, în locul lui Eufrosin Poteca. Este secretar al lui Tudor Vladimirescu şi participă la toate întrunirile acestuia. La 14 mai 1821, Tudor îl trimite la Laybach cu o delegaţie care să prezinte participanţilor la Congresul Sfintei Alianţe cererile norodului din Ţara Românească.La Braşov află de uciderea lui Tudor.Se opreşte,dar pleacăla Viena, pentru studii de filozofie,apoi intră ca student la Şcoala Politehnică din Viena. „Am înţeles că în Paris nu numai cursul acestor ştiinţe este mai scurt, ci şi instrumentele şi maşinile sunt mai multe şi mai desăvârşite“, îi scrie unchiului. În octombrie 1825 ajunge la Paris, unde continuă studiile la Şcoala Politehnică.Se roagă de unchi să îl ajute cu bani, ca să poată continua studiile la Viena, altfel rămâne „păuliţi, muritoriu de foame, ajungând să-mi vânz cărţile şi hainele ca să-m’ mai ţin viaţa“.
Student sărac, este obligat să copieze cursurile. Tot înmuind tocul în călimara cu cerneală, îi vine ideea unui instrument de scris care să-i uşureze munca. Un toc care să fie mereu plin cu cerneală, să poată fi purtat în buzunar ca un creion şi folosit oricând. Prezintă la Biroul Manufacturilor tocul inventat de el, cu desenele planurilor şi explicaţiile respective şi cere brevet, pe care, aşa cum am văzut, îl obţine, cu nr. 3208. Nu ştim ce urmări a avut invenţia sa şi se pare că nici nu ne interesează. Ar fi trebuit să fie un motiv de mândrie pentru noi, dar a fost repede dată uitării.
Raţiunile pentru care numele lui Petrache Poenaru apare în suita celor 100 de momente importante de istorie românească nu ţin doar de inventarea primului stilou din lume. El face parte dintr-o galerie de personalităţi ale epocii care au făcut enorm de mult pentru învăţământul românesc. Acei oameni au înţeles că şcoala reprezenta principalul mijloc pentru ridicarea naţiei.
Reîntors în ţară în 1832, este numit profesor la Colegiul Naţional „Sfântul Sava“, apoi director al Eforiei Şcoalelor.Caută să înfiinţeze cât mai multe şcoli săteşti.După eliberarea robilor ţigani dă dispoziţie învăţătorilor din judeţe să nu facă nici un fel de deosebire la şcolarizare între copiii de ţigani şi români.Editează bilunar publicaţia Învăţătorul satelor, destinată culturalizării ţărănimii.Elaborează proiectul de reformă a învăţământului, dezbătut şi promulgat de Adunarea Obşteascăla 21 februarie 1847.Petrache Poenaru a orientat structurile şcolare româneşti pentru ca tinerii pregătiţi să cunoască realizările ştiinţifice şi tehnice din Europa Occidentală. Pe cei mai buni îi stimula prin premii şi îi îndemna să meargă la studii în străinătate. La 7 septembrie 1833 erau premiaţi Ion Ghica (geometrie şi istorie) şi Nicolae Bălcescu (gramatică franceză). Să mai amintim că în 1839 este ales membru al Societăţii de Arheologie din Atena şi a fost autorul primului proiect românesc de lege pentru adoptarea sistemului metric zecimal.
În călătoriile sale s-a interesat de modul de organizare a învăţământului din ţările respective. Iată ce-i scria negustorului Hagi Pop, din Sibiu, după o astfel de călătorie în Anglia. „Dumneata ştii, domnule, că aici sunt mai puţine şcoli de înalte studii ca în Franţa sau Germania, dar şcolile primare sunt împrăştiate pe o întindere mai mare decât în oricare altă ţară, cu excepţia poate a Austriei.Câteva dintre şcolile acestea sunt întreţinute de stat, dar majoritatea lor e condusă de societăţile filantropice. În aceste şcoli, tineretul de ambe sexe primeşte gratuit nu numai învăţătura, dar este şi găzduit, hrănit şi îmbrăcat pe seama diferitelor societăţi. Nu am văzut un singur sat, în orice parte a Angliei prin care am călătorit, care să nu-şi fi avut şcoala etichetată: «Şcoală gratuită, întreţinută prin contribuţie voluntar㻓.
Din aceeaşi călătorie ne-a rămas probabil şi prima descriere a unui român făcută unei călătorii cu trenul. „De la Manchester m-am dus la Liverpool şi am făcut voiajul într-un mod cu totul nou, care e una dintre minunile timpului. E aproape un an de când o companie a construit între Manchester şi Liverpool un drum de fier cu ajutorul căruia călătorii şi mărfurile sunt transportaţi cu trenul în sus şi în jos între aceste două oraşe. Douăzeci de vagoane legate unul de altul şi purtând 240 de persoane sunt trase toate deodată de o singură maşină cu aburi şi aşa de repede înaintează trenul, încât cel mai bun cal de curse nu l-ar putea urma în galop forţat. Cu toate acestea, mişcarea este foarte uşoară şi nici nu ai băga de seamă că vagoanele înaintează dacă nu ar fi zgomotul roţilor şi dacă obiectele nu ar peri din faţa ochilor de îndată ce apar, încât îţi vine să crezi că fiecare lucru înaintează, în afară de vagoanele înseşi.“
La 10 septembrie 1870 Petrache Poenaru este ales membru al Academiei Române. Discursul de recepţie îl susţine la 8 septembrie 1871, având ca temă „Gheorghe Lazăr şi şcoala română”. În 1872 îi urmează lui Ion Heliade Rădulescu în fruntea Academiei.Moare la 2 octombrie 1875.
Consultant științific – Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric
Radio România Oltenia-Craiova
Prezentare – Daria Andriescu
Voice over – Gabriel Liviu Balica
Operator video – Cosmin Meca
Editor video – Alin Cîrțînă
Coordonator proiect – Davian Vlad
