Tudor Arghezi – membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național

3752
3
DISTRIBUIȚI

Radio România Regional vă prezintă proiectul “Eu aleg România – 100 de români pentru istoria lumii”. 100 de personalități din cultură sau știință, care au marcat dezvoltarea lumii prin realizările lor. 100 de români care, prin creativitate, muncă și curaj, au adus România între țările care au îmbogățit cunoașterea universală. Astăzi vi-l prezentăm pe Tudor Arghezi, născut pe 21 mai 1880, în București, cu numele de Ion Nae Theodorescu.

Tudor Arghezi a urmat școala primară „Petrache Poenaru”, cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, a fost nevoit să se întrețină singur, dând meditații.

Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski îl va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă”, pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se angajează ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.

La 19 ani intră la mănăstirea Cernica, unde stă patru ani, până în 1904. În romanele sale, scriitorul va mărturisi, mai târziu, că nu era foarte atras de viața de călugar, dar că a recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. De altfel, în romanul Cimitirul Buna Vestire, Arghezi a parodiat cu sarcasm lumea monahală.

La 30 ianuarie 1905, la Paris, Constanța Zissu dă naștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Îngrijorat, Arghezi se hotăraste să plece la Paris, unde rămâne puțin timp; se mută, apoi, la Fribourg, unde participă la cursurile Universității și scrie versuri. Următoarea oprire o face la Geneva; urmează cursurile Universității și lucrează în atelierul unui bijutier. În 1909 vizitează Italia.

S-a reîntors în România în 1910 și a publicat în Viața Românească, Teatru, Rampa, și în revistele lui N. D. Cocea Facla și Viața Socială, dar și în revista Cronica , în colaborare cu Gala Galaction; scriind versuri, pamflete politice și articole polemice, și-a câștigat notorietatea în cercurile teatrale, politice și literare ale vremii.

După izbucnirea primului război mondial, Tudor Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de partidul național liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, care doreau ca România să intre în război alături de puterile Antantei; a fost un susținător al unirii Basarabiei cu Vechiul Regat și detesta alianța implicită cu Rusia Imperială.

În timpul realizării României Mari, este închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori (între care și Ioan Slavici), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație.

În 1927 , apare cu mare întârziere prima sa carte de poezii „Cuvinte potrivite”, iar un an mai târziu, ziarul „Bilete de papagal”. După această dată, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole. Va impune în literatura română ca specie literară tableta.

În 1929 îi apare prima sa carte de proză, „Icoane de lemn”. Urmează placheta de versuri „Flori de mucigai”, volumul în proză „Cartea cu jucării”, inaugurând o direcție secundară în creația sa, ce va continua, mai apoi, cu poemele „Cântec de adormit Mitzura”, „Buruieni”, „Mărțișoare” și „Zdreanță” .

În 1943, sub genericul „Bilete de papagal”, publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care este cercetat de poliție. La 30 septembrie, apare pamfletul „Baroane”, în care îl atacă pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul este imediat confiscat, scriitorul este închis la București și în lagărul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu.

În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia celebrul articol al lui Sorin Toma, intitulat „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei”, în care autorul sancționează un „urât mirositor vocabular”. Tudor Arghezi va fi interzis imediat după publicarea acestuia; se retrage din viața publică în căsuța lui de la Mărțișor, unde ar fi supraviețuit, după cum el însuși afirma, din vânzarea cireșelor.

Poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, fiind distins cu premii și titluri, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani.

Tudor Arghezi moare în 1967, fiind înmormântat alături de Paraschiva, soția sa, în grădina casei din Str. Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa a rămas până astăzi muzeu, fiind menținută de fiica sa, Mitzura Arghezi.

Astăzi v-am prezentat personalitatea și creația lui Tudor Arghezi, în cadrul proiectului “Eu aleg România – 100 de români pentru istoria lumii. Acesta nu este un clasament, iar lista rămâne deschisă. Așteptăm propunerile voastre pe site-ul eualegromania.ro.
Mâine, Radio România Regional vă invită să cunoașteti o nouă personalitate care a marcat știința sau cultura mondială.

Studioul: Radio Romania Oltenia-Craiova
Realizator: Simona Lica
Redactor sef adjunct: Ioana Cristina Ladaru
Prezentator: Daniela Diaconu
Voice Over: Ioana Cristina Ladaru
Operator camera: Catalin Baragan
Editor imagine: Catalin Baragan

Lasă un răspuns